Vinovăția — când porți ce nu e al tău de purtat

Vinovăția sănătoasă e legată de o faptă concretă, e pe măsura ei și se stinge după ce repari. Cea cronică e difuză, disproporționată, apare și fără faptă și nu se stinge oricât ai repara. Dacă te simți vinovat în mod obișnuit, nu punctual, merită explorat.

De obicei pentru că, undeva în istoria ta, binele tău s-a simțit ca o trădare: față de un părinte care suferea, față de o familie care se sacrifica. Psihicul a învățat că bucuria ta costă pe altcineva. Ecuația asta veche poate fi văzută și rescrisă.

Da. O parte importantă din lucrul cu vinovăția veche e să-ți privești decizia cu informațiile și resursele pe care le aveai atunci, nu cu cele de azi. Nu e auto-iertare ieftină. E dreptate față de cel care ai fost.

Vinovăția face parte aproape întotdeauna din doliu. Ce am spus, ce nu am spus, ce nu am apucat. E una dintre cele mai grele fețe ale pierderii și cere timpul ei. Am scris mai mult pe pagina despre doliu.