Drumul prin viață

Psihologia nu este viața explicată. Ea este încercarea omului de a explica ce se întâmplă înăuntrul omului, în timp ce el trăiește.

Conversațiile din cabinet pot aduce ceva lumină în viața celui care le are. E ca și cum, te oprești preț de câteva minute, din alergatul cotidian, spre a avea timp să așezi lucruri în tine. Spre a avea posibilitatea de a le privi diferit, spre a le privi în perspectivă și cel mai important, de a te detașa puțin de acele aspecte. De a căpăta puțin spațiu între tine și imaginea ta față de tine. Spațiu care oferă posibilitatea de a te actualiza. De a vedea ce din tine mai e de actualitate și la ce ar fi bine să renunți.

Fiindcă drumul fiecăruia prin viață, nu este întotdeauna un drum lin, o șosea bine făcută pe care aproape că simți că plutești. Viața fiecăruia din noi, traversează uneori și pasaje de drum care ne zguduie bine și care, ca în cazului unei mașini care iese brusc de pe autostradă pe un drum de piatră, răvășește tot transportul din interior. Uneori, acest drum de piatră poate dura mai mult iar în alte cazuri, toată viața poate fi un astfel de drum zguduit.

Ce găsim în interiorul conversațiilor din cabinet, uneori poate părea o mare dezordine. Privită de unul singur, această dezordine e dezarmantă și tendința de a capitula în fața ei e mare. Doar că în cabinet, ce ajută cel mai mult, e senzația că nu privești singur acel dezastru. Senzația că e cineva alături de tine, că ai cui să-i spui. Cu timpul, lucrurile se mai așează, dar nu singure. Lucrurile se așează fiindcă le așează cineva. Chiar cel care trăiește acea viață o face, uneori fără să-și dea seama.

Ce poate face conversația terapeutică aici e să ofere o perspectivă. O altă perspectivă din care, cel aflat în terapie să privească viața din jur, viața sa și cum se raportează una la alta. Cum se raportează viața sa în viața cea de toate zilele.

Omul poate ajunge să privească viața sa și să-i dea un sens. Sens care, din păcate și din fericire, este provizoriu. Fiindcă viața este un fenomen aflat într-o continuă mișcare și ce ajută aici e să te miști conștient prin ea. Ce poate face omul, este să privească propria viață. Într-o manieră optimistă, viața poate fi explicată dar retrospectiv. Cum am ajuns aici? Asta e întrebarea la care te poate ajuta psihoterapia să-ți răspunzi. Partea bună e că, având o anume claritate cu care să îți explici cum ai ajuns în acest punct, se dislocă în tine resurse pentru a continua și pentru a te reinventa.