Arici în viforul timpului

Uneori poate părea că suntem captivi într-o lume de gheață.

Schopenhauer zicea despre noi că suntem ca niște arici în viforul timpului. Parcă obosiți și înfrigurați de provocările zilnice, încercăm să ne apropiem unii de alții, să ne fie mai cald și mai bine dar acele de pe noi ne provoacă suferință și durere și ne îndepărtează unii de alții.

Și uneori poate chiar așa se simte. O relație între doi care aduc cu sine două lumi diferite nu e mereu un mers ușor și poate însemna un efort continuu. Ce ne aduce împreună și ce căutăm într-o relație? De-a lungul vieții, căutăm să facem din experiența noastră ceva plăcut care să ne ofere un oarecare sens și o oarecare satisfacție. Cum ar fi să trăiești cele mai frumoase momente, dar să nu ai cu cine împărtăși ce ai trăit? Uneori putem simți că nu avem cu cine.

Căutăm o anume relație care să ne facă să ne simțim într-un anumit fel și nu suntem mulțumiți decât dacă obținem ceea ce căutăm. Pentru asta nu e oare nevoie să venim și noi cu ceva? Cât ești dispus să oferi înainte de a aștepta de la celălalt să îți ofere? Pentru a obține ceea ce căutăm poate că e nevoie să ne străduim să oferim la rândul nostru câte ceva din ceea ce cerem.