A fi alături

A fi alături

A fi alături de cineva nu înseamnă doar a fi acolo spre a ridica, spre a încuraja. Înainte de toate înseamnă a reuși să ajungi să fii în apropierea suferinței celuilalt. Să fii acolo, aproape și doar atât, nimic mai mult. Să te știe acolo, undeva iar în caz de ceva, să aibă în brațele cui să fugă. Să îi oferi celuilalt o sclipire de lumină, nimic mai mult, sclipire care să trezească în el bănuiala că nu e singur.

Suferință pe care celălalt o are și o duce indiferent de existența ta sau a oricui. Suferință pe care fiecare din noi o are de dus până în clipa în care, printr-un gest involuntar și nepredictibil, o vom da jos. Dar până a avea pe cineva alături, e nevoie de tine să fii alături de cineva. Să fii alături în timp ce celălalt își trăiește suferința, suferință pentru care tu nu poți și nici celălalt nu ar vrea să faci ceva decât, poate, să mai stai puțin alături.

Într-un anume fel, suferința fiecăruia din noi face parte din noi și nimeni nu ar vrea să renunțe la o parte din el dar oricine are nevoie să aibă pe cineva alături să îi vadă suferință. Căci suferință e ca un petic de apă ce băltește acolo de când nici tu nu mai știi și nu mai știi nici ce ploaie l-a adus și doar un strop de lumină de la soare și un timp necesar e suficient pentru ca apa să se evapore.

Vino și stai lângă mine. Îmi vei fi destul.